Nerostitul fior ...
Nerostitul fior
Ce zburdă blând în fiinţa mea,
Adânc, adânc,
Acolo unde
Cuvântul stă la taifas cu necuvântul
Şi pun la cale gândul
Se-arată uneori, sfios, şăgalnic
Ca o fecioară,
Zâmbind, şi-apoi fugind
Înapoi în profunzimi,
Lăsând în urma-i
Bucuria.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu